Apărarea democrației sau a offshore-urilor?
Călin Marchievici
Războiul din Ucraina este în centrul atenției întregii lumi de mai bine de un an. Pe lângă relatările zilnice despre ofensive și contraofensive în Donbas și în sudul Ucrainei, o altă temă importantă a fost cea a exporturilor ucrainene de cereale, negocierile dintre Rusia și Ucraina mediate de Turcia, care să ofere o soluție pentru ca grânele din Ucraina să ajungă pe piața globală.
Recent, Politico.eu scria că acordul acest funcționează, însă cerealele nu ajung acolo unde presa vestică sublinia că trebuie să ajungă – în Africa și Orientul Mijlociu, clienții principali ai Ucrainei. Cerealele ucrainene inundă în schimb piața europeană, pentru că UE a eliminat taxele de import, ca o măsură pentru a ușura povara economică a războiului. Același lucru se întâmplă și cu carnea de pui din Ucraina. Politico.eu arată cum fluxul de cereale și carne netaxate din Ucraina a devenit coșmarul fermierilor europeni.
Există însă întrebări care s-au pus rar, foarte rar, și care aproape niciodată nu au primit răspuns. Cine controlează terenurile agricole ale ”grânarului Europei”? Cine controlează agricultura Ucrainei? Cine sunt beneficiarii acordurilor ce permit exportul de cereale și beneficiarii eliminării taxelor europene? Cum arată agricultura Ucrainei, stat candidat pentru aderare și care, dacă va fi primit în UE, ar înghiți cea mai mare parte a fondurilor Politicii Agricole Comune.
Să fie situația agriculturii din Ucraina o expresie a ”ordinii internaționale liberale bazată pe reguli”, pe care SUA și aliații își propun să o apere din Donbas și până în Marea Chinei de Sud? Care ordine și care reguli?
Un studiu realizat de Oakland Instutitute din SUA (un think tank de stânga) oferă răspunsuri amănunțite la aceste întrebări și arată cu cifre și nume ce înseamnă ceea ce cercetătoarea ucraineană Olga Baysha numea ”dubla dramă a Ucrainei” – înaintea ”denazificării” a fost ”modernizarea” neoliberală. ”Normalizarea”, ”progresul” și ”civilizarea” Ucrainei despre care vorbea președintele Zelenski înseamnă privatizarea terenurilor și a proprietăților statului, desființarea protecției sociale și reducerea drastică a pensiilor. ”A prezenta conflictul ca pe o înfruntare între democrație și autocrație, între civilizație și barbarism înseamnă manipulare, iar asta este o chestiune esențială pentru a înțelege situația”, mai arăta Baysha.
Iată cum prezintă situația studiul amintit al Oakland Institute.
Ucraina are o suprafață agricola de 33 de milioane de hectare, mai mare decât a Franței (29 de milioane de hectare), care este cea mai mare asemenea suprafața din UE. 4,3 milioane de hectare sunt deținute de câțiva oligarhi ucraineni. Apoi, guvernul de la Kiev arată că circa 5 milioane de hectare au fost furate de oligarhi din mâinile statului. Spre comparație, suprafața agricolă a Romaniei este de circa 14 milioane de hectare.
Cei mai importanți proprietari de terenuri agricole sunt câțiva oligarhi ucraineni, alături de o serie de companii străine – cele mai multe europene și americane, dar și saudite. Nouă din primele zece astfel de companii sunt înregistrate în paradisuri fiscale – în Cipru și Luxemburg – și sunt controlate de oligarhi ucraineni și companii vestice, printr-o încrengătura de alte firme.
Companiile oligarhilor ucraineni sunt îndatorate la instituții financiare occidentale – BERD, BEI, Corporația Financiară Internațională, agențiile de import-export din SUA, Danemarca, Canada. De împrumuturile acestea au beneficiat nu micii fermieri, ci oligarhii ucraineni, mulți dintre ei acuzați de corupție și fraude. Raportul Oakland Institute arată că micii fermieri ucraineni nu au primit niciun sprijin comparativ cu oligarhii.
Pe fondul războiului, Ucraina a devenit cea mai importantă destinație a ajutoarelor americane – 113 miliarde de dolari în primul an de război, dintre care 65 de miliarde pentru armament. Ajutorul american, cel vestic în general, a fost condiționat de o serie de reforme. Una dintre cele mai importante reforme a fost crearea unei piețe a terenurilor agricole, instituită în 2020, în ciuda opoziției fermierilor ucraineni, care consideră că reforma aceasta va agrava corupția și îi va ajuta doar pe oligarhi.
Raportul Oakland Institute arăta că, în plin război, beneficiind de legea regimului Zelenski, marii deținători de terenuri agricole și-au sporit considerabil suprafețele din portofoliu.